În vederea aplicării metodei contabile de amortizare pe baza unităților de producție, Societatea a împărţit zonele în care operează în regiuni. Rata de amortizare este calculată pentru fiecare regiune productivă, pe baza cantităților extrase și a rezervelor dovedite sau a rezervelor dovedite dezvoltate, după caz.

Activităţile de explorare şi evaluare capitalizate nu sunt în general amortizate cât timp sunt aferente unor rezerve nedovedite, dar sunt testate pentru depreciere. Odată ce rezervele sunt dovedite şi viabile din punct de vedere comercial, activele aferente sunt evaluate pentru depreciere şi reclasificate în imobilizări corporale. Din momentul în care începe producţia începe amortizarea. Costurile de dezvoltare capitalizate sunt în general amortizate pe baza rezervelor dovedite şi dezvoltate/ rezervelor dovedite totale, aplicând metoda unităţilor de producţie din momentul începerii producţiei.

Dreptul de utilizare a activelor este amortizat utilizând metoda liniară pe perioada cea mai scurtă dintre durata de viață utilă a activului și durata contractului de leasing.

Un element al imobilizărilor corporale şi orice parte semnificativă recunoscută iniţial sunt derecunoscute în momentul cedării sau atunci când nu se mai aşteaptă beneficii economice viitoare din utilizarea sau vânzarea lui. Orice câştig sau pierdere din derecunoaşterea activului (calculat(ă) ca diferenţă între încasările nete din vânzare şi valoarea contabilă netă a activului) este inclus(ă) în situaţia veniturilor şi cheltuielilor la momentul derecunoaşterii.

În cadrul metodei contabile de recunoaștere pe bază de succes, activele individuale aferente activităţilor de producţie ţiţei şi gaze naturale și alte active sunt alocate unor centre de cost (câmpuri, blocuri, regiuni), care stau la baza amortizării şi a testelor de depreciere. În cazul în care sonde separate sau alte active, aparţinând aceleiaşi zone cu rezerve dovedite, sunt abandonate, amortizarea cumulată a unui activ individual este posibil să nu poată fi identificată specific. În general, chiar dacă valorile contabile ale activelor abandonate pot fi identificate, pierderea din abandonarea parțială a unui activ dintr-o zonă nu este recunoscută, atât timp cât grupul rămas de active continuă să producă țiței și gaze naturale. Se consideră faptul că activul abandonat sau cedat este amortizat integral. Costurile capitalizate aferente activului sunt înregistrate în contrapartidă cu amortizarea cumulată a centrului de cost căruia îi aparține activul.

Costurile sunt capitalizate dacă un activ sau o parte a unui activ, care a fost amortizat(ă) separat şi este casat în prezent, este înlocuit(ă) și este probabil că va aduce beneficii economice viitoare Societăţii. Dacă o parte a activului înlocuit nu a fost considerată o componentă separată și, prin urmare, nu a fost amortizată separat, se utilizează valoarea de înlocuire pentru a estima valoarea contabilă netă a activului(lor) înlocuit(e) care este/(sunt) casat(e) imediat.

Activele clasificate drept deţinute pentru vânzare sunt evaluate la valoarea cea mai mică dintre valoarea contabilă şi valoarea justă minus costurile de vânzare. Activele imobilizate și grupurile destinate vânzării sunt clasificate drept deţinute pentru vânzare dacă valoarea lor contabilă va fi recuperată în principal printr-o operaţiune de vânzare, şi nu prin utilizarea lor în formă continuă. O astfel de clasificare are la bază ipotezele că vânzarea are o probabilitate ridicată şi că activul sau grupul destinat vânzării este disponibil pentru vânzarea imediată şi în forma în care se prezintă la momentul respectiv. Pentru ca vânzarea să fie foarte probabilă, conducerea trebuie să îşi fi luat angajamentul de a vinde şi trebuie să se fi lansat un plan activ de găsire a unui cumpărător, tranzacţia se aşteaptă că va îndeplini criteriile de recunoaştere ca vânzare finalizată în termen de un an de la data clasificării (cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite anumite condiţii), activul trebuie să fie în mod activ promovat la un preţ corelat în mod rezonabil cu valoarea sa justă, şi este puţin probabil să aibă loc modificări semnificative ale planului de vânzare sau ca planul să fie întrerupt. Imobilizările corporale și necorporale încetează a mai fi amortizate odată ce au fost clasificate ca active deținute pentru vânzare.

Atât imobilizările necorporale cât şi cele corporale (inclusiv activele de țiței și gaze naturale) sunt analizate la data raportării pentru a identifica dacă există indicii de depreciere. Pentru imobilizările necorporale cu durata de viaţă nedeterminată, testele de depreciere sunt efectuate anual. Acest lucru este aplicabil, chiar dacă nu există indicii de depreciere. Testele de depreciere sunt efectuate la nivelul unităților generatoare de numerar care generează intrări de numerar în mare măsură independente de cele provenite din alte active sau grupuri de active.

Dacă există vreun indiciu, sau când este necesar un test anual de depreciere pentru un activ, Societatea estimează valoarea recuperabilă a activului, fiind valoarea cea mai mare dintre valoarea justă minus costurile de vânzare și valoarea sa de utilizare.

În evaluarea valorii de utilizare, fluxurile de trezorerie viitoare estimate sunt actualizate la valoarea lor prezentă utilizând o rată de actualizare post-impozitare care reflectă evaluările actuale ale pieței privind valoarea timp a banilor și riscurile specifice activului sau unităților generatoare de numerar. Rata de actualizare înainte de impozitare este determinată prin iterație. Fluxurile de trezorerie sunt în general derivate din bugetele recente și din calculele de planificare, care sunt pregătite separat pentru fiecare dintre unitățile generatoare de numerar ale Societăţii cărora li se alocă active individuale.

În cazul în care valoarea contabilă netă a unui activ sau a unei unități generatoare de numerar depășește valoarea sa recuperabilă, activul este considerat depreciat și o pierdere din depreciere este recunoscută pentru a reduce valoarea activului la nivelul valorii recuperabile. Pierderile din depreciere sunt recunoscute în situaţia veniturilor şi cheltuielilor în amortizare, ajustări de depreciere a activelor imobilizate și reversări sau în cheltuieli de explorare.

Dacă motivele care au stat la baza deprecierii nu mai sunt aplicabile într-o perioadă ulterioară, o reversare de depreciere este recunoscută în situația veniturilor și cheltuielilor. Valoarea contabilă majorată prin reversarea unei ajustări de depreciere nu trebuie să depășească valoarea contabilă (netă de amortizare şi depreciere) care ar fi fost determinată dacă nicio ajustare de depreciere nu ar fi fost recunoscută în anii anteriori.

Costurile capitalizate cu activitățile periodice de inspecții și reparații capitale reprezintă componente separate ale activelor sau ale grupurilor de active aferente. Costurile capitalizate cu inspecțiile și reparațiile capitale sunt amortizate utilizând metoda liniară, sau pe baza numărului de ore de funcţionare, pe baza cantităţii produse sau pe baza altor metode similare, dacă acestea reflectă mai bine intervalul de timp la care se efectuează inspecțiile (până la următoarea inspecție).

Costurile cu activităţile majore de inspecții şi reparaţii cuprind costul înlocuirii activelor sau a unor părţi din active, costurile de inspecţie şi costurile de reparaţii capitale. Costurile de inspecţie asociate cu programele majore de întreţinere sunt capitalizate şi amortizate pe perioada până la următoarea inspecţie.

Costurile activităţilor de reparaţii capitale pentru sonde sunt de asemenea capitalizate şi sunt amortizate utilizând metoda unităţilor de producţie, în măsura în care sunt de succes.

Toate celelalte costuri cu reparaţiile curente şi întreţinerea uzuală sunt recunoscute direct în cheltuieli atunci când se efectuează.

Costurile referitoare la activitățile de cercetare sunt recunoscute drept cheltuială în perioada în care apar. Cheltuielile de cercetare și dezvoltare sunt prezentate în situația veniturilor și cheltuielilor în cadrul liniei Alte cheltuieli de exploatare și cuprind toate costurile, directe și indirecte, cu materiale, de personal și costurile cu servicii externe apărute în legătură cu cercetarea orientată către noi perspective referitoare la dezvoltarea și îmbunătățirea semnificativă a produselor, serviciilor și proceselor și în legătură cu cheltuielile de cercetare. Costurile de dezvoltare sunt capitalizate dacă îndeplinesc criteriile de recunoaștere în conformitate cu IAS 38.

În calitate de locatar, OMV Petrom recunoaște datorii de leasing și drepturi de utilizare a activelor pentru contractele de leasing în conformitate cu IFRS 16. Societatea aplică exceptarea de la recunoaștere pentru contractele de leasing pe termen scurt și cele în care activul de bază are o valoare redusă și, prin urmare, nu recunoaște drepturi de utilizare a activelor și datorii de leasing pentru aceste contracte de leasing. Contractele de leasing legate de explorarea și producția de țiței și gaze naturale, care cuprind în principal leasing-urile de terenuri utilizate pentru astfel de activități, nu intră în sfera de aplicare a IFRS 16. Chiria pentru aceste contracte este recunoscută liniar pe perioada contractuală.

La data începerii contractului de leasing (și anume la data la care activul de bază este disponibil pentru utilizare) datoriile de leasing sunt recunoscute la valoarea actualizată a plăților de leasing fixe și a celor care depind de un index sau rată, de-a lungul perioadei determinate de leasing, cu rata de discount aplicabilă. Valoarea datoriilor de leasing crește cu valoarea dobânzii acumulate și scade cu valoarea plăților de leasing efectuate. Suplimentar, valoarea contabilă a datoriilor de leasing este recalculată în cazul în care apar modificări ale duratei de leasing, ale plăților de leasing sau ale evaluării opțiunii de a achiziționa activul de bază.

Drepturile de utilizare a activelor sunt recunoscute la data începerii contractului de leasing, și măsurate la valoarea prezentă a datoriei de leasing, la care se adaugă plățile în avans și costurile directe inițiale, fiind prezentate la imobilizări corporale. Ulterior recunoașterii inițiale de la data începerii contractului de leasing, drepturile de utilizare a activelor sunt evaluate la cost, mai puțin amortizarea și ajustările de depreciere cumulate (a se vedea nota 4.3 e) și sunt ajustate în cazul în care datoriile de leasing sunt recalculate, după caz.

Componentele non-leasing sunt separate de cele încadrate la leasing pentru măsurarea drepturilor de utilizare a activelor și a datoriilor de leasing.

Plățile de leasing variabile care nu depind de un index sau de o rată sunt recunoscute pe cheltuieli, în perioada în care are loc evenimentul sau condiția care declanșează plata.

În calitate de locator, OMV Petrom a încheiat contracte încadrate ca leasing operațional pentru care plățile de chirie primite sunt recunoscute ca venituri din chirii pe perioada leasingului.

Proprietățile deținute pentru închiriere sunt clasificate ca investiții imobiliare și contabilizate utilizând metoda costului de achiziție.

La data recunoaşterii inițiale, OMV Petrom clasifică activele sale financiare ca fiind evaluate ulterior la costul amortizat, la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global (FVOCI) sau la valoarea justă prin contul de profit sau pierdere (FVPL). Clasificarea activelor financiare depinde atât de modelul de afaceri al Societății referitor la gestionarea activelor financiare, cât și de caracteristicile contractuale ale fluxurilor de trezorerie aferente activelor financiare. Modelul de afaceri determină dacă numerarul va fi generat în urma încasării fluxurilor de trezorerie contractuale, a vânzării activelor financiare, sau prin ambele moduri.

Instrumentele de datorie sunt clasificate și evaluate la costul amortizat după cum condițiile de mai jos sunt îndeplinite:

Aceste active sunt ulterior evaluate la costul amortizat utilizând metoda ratei de dobândă efectivă minus ajustările pentru depreciere. Veniturile din dobânzi, pierderile din ajustările de depreciere și câștigurile sau pierderile din derecunoașterea activelor sunt recunoscute în situația veniturilor și cheltuielilor. Activele financiare ale Societății evaluate la cost amortizat includ, în principal, investiții în titluri de trezorerie și obligațiuni de stat, precum și creanțe comerciale.

OMV Petrom recunoaște ajustări de depreciere pentru pierderile anticipate din creanțe aferente tuturor activelor financiare evaluate la cost amortizat. Calculul pierderilor anticipate din creanțe se bazează pe ratingurile de credit externe sau interne ale partenerilor, probabilitatea de neplată aferentă și pierderea rezultată din neplată. Ratingurile de credit externe se bazează în principal pe rapoarte emise de către agenții de rating renumite și sunt reflectate în OMV Petrom prin încadrarea activelor financiare în șase clase de risc (clasa de risc 1 fiind clasa celui mai mic risc).

Ratele probabilităților de neplată utilizate pentru fiecare clasă de risc, prezentate în nota 9, au la bază ratele de neplată globale medii ale Standard & Poor’s. O rată de 45% (pentru anii 2024 și 2023) reprezentând pierderea rezultată din neplată s-a aplicat în vederea calculării pierderii anticipate din creanțe pentru activele financiare care nu au fost depreciate integral.

Pierderile anticipate din creanțe sunt recunoscute în două etape:

Pentru creanțele comerciale este adoptată o abordare simplificată în care pierderile din depreciere sunt recunoscute la o valoare egală cu cea a pierderilor anticipate din creanțe pe durata de viață a acestora. În cazul în care există asigurări de credit sau garanţii pentru soldurile de plată, calculul pierderilor anticipate din creanțe se bazează pe probabilitatea de neplată aferentă asigurătorului/garantului pentru partea asigurată/garantată a soldului de plată, în timp ce, pentru suma rămasă neacoperită, pe probabilitatea de neplată a contrapartidei.

Instrumentele de capitaluri proprii deținute în scopuri strategice și nu în vederea vânzării sunt clasificate irevocabil ca fiind evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global.

Interesele deținute în filiale, entități asociate și asocieri în participație care sunt contabilizate în conformitate cu IFRS 10 Situații financiare consolidate, IAS 27 Situații financiare individuale sau IAS 28 Investiții în entitățile asociate și asocierile în participație sunt măsurate la cost minus orice pierderi din depreciere.

OMV Petrom derecunoaşte un activ financiar atunci când drepturile contractuale de a încasa sume generate de acel activ au expirat sau când transferă unui terţ activul împreună cu riscurile şi beneficiile semnificative aferente dreptului de proprietate asupra activului. În cazul în care Societatea nici nu transferă, nici nu reţine riscurile şi beneficiile semnificative asociate dreptului de proprietate, dar continuă să deţină controlul asupra activului transferat, Societatea recunoaşte cota de interes păstrată asupra activului, precum şi o datorie asociată care reflectă drepturile şi obligaţiile reţinute. În cazul în care Societatea reţine riscurile şi beneficiile semnificative asociate dreptului de proprietate asupra unui activ financiar transferat, Societatea continuă să recunoască activul financiar şi suplimentar recunoaşte un împrumut garantat pentru veniturile primite.

Activele financiare sunt trecute pe cheltuieli atunci când nu există o perspectivă realistă de recuperare viitoare şi toate garanţiile au fost utilizate sau transferate către Societate.

Drepturile Societăţii de a i se rambursa sume pe care aceasta le-a cheltuit în vederea stingerii unei datorii recunoscute sub forma unui provizion conform cu IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente, nu intră în aria de aplicabilitate a IFRS 9. Sumele recuperabile de la statul român intră în această categorie.

Datoriile financiare nederivate sunt măsurate la costul amortizat, cu excepția plăților contingente aferente achiziției de active financiare, care sunt evaluate la valoarea justă la data achiziției și ulterior sunt evaluate la valoarea justă cu modificările în valoarea justă recunoscute în situația veniturilor și cheltuielilor. Datoriile pe termen lung sunt actualizate folosind metoda ratei dobânzii efective.

O datorie financiară (sau o parte a unei datorii financiare) se derecunoaște din situația poziției financiare atunci când aceasta s-a stins – cu alte cuvinte, la momentul la care obligația precizată în contract a fost onorată, anulată sau a expirat.

Instrumentele financiare derivate sunt folosite pentru acoperirea împotriva riscurilor rezultate din variaţiile cursului valutar şi volatilitatea preţurilor mărfurilor tranzacţionabile. Instrumentele derivate sunt înregistrate la valoarea justă. Câştigurile şi pierderile nerealizate sunt recunoscute ca venituri sau cheltuieli, cu excepţia cazurilor în care sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea contabilităţii de acoperire împotriva riscurilor în conformitate cu IFRS 9 .

La iniţierea unei activităţi de acoperire împotriva riscurilor, Societatea desemnează şi documentează în mod formal această activitate pentru care doreşte să aplice contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor, precum şi obiectivul gestionării riscului şi strategia pentru derularea activităţii de acoperire împotriva riscurilor.

Acele instrumente derivate care se califică şi îndeplinesc condiţiile pentru aplicarea contabilităţii de acoperire împotriva riscurilor sunt fie (i) contracte de acoperire împotriva riscurilor legate de valoarea justă, pentru acoperirea împotriva fluctuaţiilor valorii juste a unui activ sau a unei datorii recunoscut(e), fie (ii) contracte de acoperire împotriva riscurilor de trezorerie, atunci când acoperirea expunerii la volatilitatea fluxurilor de trezorerie este atribuibilă unui risc asociat cu un activ sau cu o datorie recunoscut(ă) sau în legătură cu o tranzacţie foarte probabilă.

Pentru contractele de acoperire împotriva riscurilor de trezorerie, partea eficientă a modificărilor valorii juste este recunoscută direct în alte elemente ale rezultatului global, în timp ce partea ineficientă este recunoscută imediat în situaţia veniturilor şi cheltuielilor. În cazul în care contractele de acoperire împotriva riscurilor de trezorerie rezultă în recunoașterea unui activ nefinanciar sau unei datorii nefinanciare, valoarea contabilă a acelui element va fi ajustată cu câștigurile sau pierderile recunoscute direct în alte elemente ale rezultatului global.

Conform IFRS 9 Instrumente financiare, contractele de cumpărare sau de vânzare a elementelor nefinanciare, care pot fi stinse în numerar sau printr-un alt instrument financiar, sau prin tranzacţionarea de instrumente financiare, ca şi cum contractele respective ar fi instrumente financiare, sunt contabilizate ca instrumente financiare și evaluate la valoarea justă. Câștigurile sau pierderile asociate sunt recunoscute în situaţia veniturilor şi cheltuielilor, la venituri din vânzări, achiziţii (nete de variaţia stocurilor) sau cheltuieli de producție și operaționale.

Totuşi, contractele cu mărfuri tranzacționabile încheiate şi derulate în scopul primirii sau livrării unor elemente nefinanciare, în conformitate cu cerinţele preconizate de achiziţie, vânzare sau utilizare ale Societăţii, nu sunt contabilizate ca instrumente financiare, ci ca şi contracte cu titlu executoriu și se încadrează în excepția de uz propriu. OMV Petrom iniţiază contracte la termen cu gaze naturale, cu livrare fizică, creând legături în lanțul valoric al mărfii. Aceste contracte nu sunt decontate net. De aceea contractele la termen cu gaze naturale se încadrează în excepția de uz propriu menționată mai sus.

OMV Petrom a încheiat mai multe contracte pe termen lung de achiziție de energie electrică (PPA-uri), care sunt evidențiate în portofolii separate pe baza caracteristicilor lor: PPA-urile încheiate și deținute pentru uz propriu sunt contabilizate ca şi contracte cu titlu executoriu; PPA-urile care pot fi decontate net sunt contabilizate ca instrumente financiare și evaluate la valoarea justă.

Costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziţiei, construcţiei sau producţiei unui activ cu ciclu lung de producţie se capitalizează până în momentul în care activul este în mod substanţial pregătit în vederea utilizării prestabilite sau vânzării. Costurile îndatorării cuprind dobânzile aferente împrumuturilor bancare pe termen scurt şi lung, amortizarea costurilor auxiliare efectuate în legătură cu contractarea împrumuturilor şi diferenţele de curs valutar generate de împrumuturile în valută, în măsura în care acestea sunt privite ca o ajustare la cheltuielile cu dobânda. Toate celelalte costuri aferente împrumuturilor sunt recunoscute drept cheltuieli în situaţia veniturilor şi cheltuielilor a perioadei în care apar.

Subvențiile guvernamentale - cu excepția drepturilor de emisie (a se vedea nota 4.3 n)) – sunt recunoscute ca alte venituri de exploatare sau deduse din valoarea contabilă a activelor aferente în cazul în care este rezonabilă presupunerea că vor fi îndeplinite condițiile de acordare și că subvențiile vor fi primite. Acestea includ creanțe de la autoritățile române în relație cu compensațiile pentru vânzările la preț plafonat și alte măsuri introduse prin mai multe ordonanțe de urgență ale guvernului, pentru a atenua consecințele crizei energetice.

Stocurile sunt recunoscute la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă. Valoarea realizabilă netă este estimată pe baza preţului de vânzare aferent activităţii normale mai puţin costurile estimate pentru vânzare.

Costul de producţie al ţiţeiului, gazelor naturale şi al produselor petroliere rafinate este calculat pe baza mediei ponderate şi cuprinde toate costurile efectuate în cursul normal al activităţii, pentru aducerea fiecărui produs la locaţia şi condiţia prezente, inclusiv proporţia adecvată de amortizare şi depreciere şi costurile fixe bazate pe capacitatea normală de producţie.

Stocurile utilizate în activitatea curentă sau vândute sunt descărcate din gestiune folosind metoda costului mediu ponderat.

Pentru stocurile deteriorate sau cu mişcare lentă se constituie ajustări de depreciere pe baza estimărilor managementului.

Provizioanele se constituie pentru obligaţiile curente (legale sau implicite) faţă de terţi, generate de un eveniment anterior, atunci când este probabil ca o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice să fie necesară pentru a onora obligaţiile respective, iar suma necesară pentru stingerea obligaţiilor poate fi estimată în mod credibil. Provizioanele pentru obligaţii individuale sunt constituite la o valoare egală cu cea mai bună estimare a sumelor necesare pentru stingerea obligaţiilor. Acolo unde efectul valorii în timp a banilor este semnificativ, provizioanele se actualizează utilizând o rată de actualizare înainte de impozitare care reflectă, după caz, riscurile specifice datoriei. În cazul în care se efectuează actualizarea provizioanelor, creşterea valorii provizioanelor datorată trecerii timpului este recunoscută drept cheltuială financiară.

Activităţile de bază ale Societății generează în mod curent obligaţii cu privire la demontarea şi îndepărtarea activelor, precum şi obligaţii cu privire la remedierea solului, constând în:

Aceste obligaţii de dezafectare şi restaurare prezintă valori semnificative în principal pentru segmentul Explorare și Producție (sonde de ţiţei şi gaze naturale, echipamente de suprafaţă și offshore). La momentul apariţiei obligaţiei, aceasta se provizionează integral prin recunoaşterea valorii actualizate a cheltuielilor viitoare de dezafectare şi restaurare drept datorie. Concomitent, se capitalizează o sumă echivalentă ca parte a valorii imobilizării corporale la care se referă provizionul de dezafectare. Valoarea oricărei astfel de obligaţii se calculează pe baza celei mai bune estimări. Suma capitalizată se amortizează pe baza metodei unităţilor de producţie în cazul activităţilor de explorare și producție şi liniar pentru activele aferente activității de distribuție.

Datoriile aferente costurilor de mediu sunt recunoscute atunci când o acțiune de decontaminare este probabilă și costurile aferente ei pot fi estimate în mod credibil. În general, provizioanele pentru costuri de mediu sunt recunoscute odată cu angajamentul pentru un plan formal de acțiuni. Valoarea recunoscută reflectă cea mai bună estimare a sumelor necesare pentru stingerea obligației. Estimările costurilor viitoare de remediere se bazează pe contractele în vigoare încheiate cu furnizorii, rapoartele întocmite de experții Societății sau de contractori independenți, precum și pe experienţa anterioară. În cazul în care datoria va fi stinsă peste un anumit număr de ani, provizionul pentru costuri de mediu este recunoscut la valoarea actualizată a costurilor viitoare de mediu estimate.

În conformitate cu contractul de privatizare al OMV Petrom S.A., o parte din costurile de dezafectare şi de mediu ale OMV Petrom S.A. vor fi suportate de statul român. Acea parte a costurilor ce urmează să fie rambursată de către stat este prezentată în creanţe şi a fost reanalizată astfel încât să reflecte cea mai bună estimare a valorii prezente a costurilor de dezafectare şi decontaminare, utilizând aceeaşi rată de actualizare ca cea folosită pentru provizioanele respective.

Efectele modificărilor apărute în ipotezele care stau la baza costurilor de dezafectare sunt recunoscute prospectiv prin înregistrarea atât a unei ajustări a provizionului de dezafectare, cât şi printr-o ajustare corespondentă a valorii imobilizării corporale la care se referă provizionul de dezafectare (pentru costurile de dezafectare suportate de Societate) sau printr-o ajustare a valorii creanţei asupra statului român (pentru costurile de dezafectare suportate de statul român).

Efectele modificărilor apărute în ipotezele care stau la baza costurilor de mediu sunt recunoscute prospectiv prin înregistrarea atât a unei ajustări a provizionului de mediu, cât şi printr-o ajustare corespondentă în situaţia veniturilor şi cheltuielilor (pentru costurile de mediu suportate de Societate) sau printr-o ajustare a valorii creanţei asupra statului român (pentru costurile de mediu suportate de statul român).

Efectul din actualizarea în timp a provizioanelor de dezafectare şi de mediu este prezentat la cheltuieli cu dobânzile în situaţia veniturilor şi cheltuielilor, net de efectul din actualizarea în timp a creanţei aferente asupra statului român (pentru costurile de dezafectare suportate de statul român).

Efectul modificărilor ratei de actualizare şi a perioadei estimate pentru recuperarea creanţei asupra statului român, care sunt suplimentare modificărilor ratei de actualizare şi a perioadei estimate de efectuare a lucrărilor de dezafectare şi de mediu, este prezentat la cheltuieli cu dobânzile sau venituri din dobânzi în situaţia veniturilor şi cheltuielilor.

Societatea are planuri de beneficii definite și alte beneficii. Provizioanele pentru beneficii de pensionare şi plăţi compensatorii sunt calculate folosind metoda unităţii de credit proiectată, care împarte costul estimat al beneficiilor la care sunt îndreptăţiţi angajaţii pe întreaga durată a angajării şi ia în considerare viitoare creşteri salariale. Câştigurile sau pierderile actuariale sunt recunoscute în întregime în perioada în care apar, după cum urmează: pentru beneficii de pensionare în alte elemente ale rezultatului global (nereclasificate în situaţia veniturilor şi cheltuielilor în perioadele ulterioare) şi pentru alte beneficii în situaţia veniturilor şi cheltuielilor.

Emisiile de gaze cauzate creează o obligație de restituire a drepturilor de emisie. Se constituie un provizion pentru această obligație, care este evaluat la prețurile de piață la datele de achiziție ale certificatelor de emisii achiziționate, la prețurile de piață forward ale achizițiilor la termen în derulare și, pentru orice deficit rămas, la prețul de piață de la data raportării.

Impozitul pe profit curent este impozitul care se așteaptă a fi plătit sau încasat pentru rezultatul net impozabil al anului în curs, folosind ratele de impozitare valabile la data de raportare, precum și orice ajustare la impozitul datorat aferentă anilor anteriori. Profitul fiscal este diferit de profitul raportat în situaţia veniturilor şi cheltuielilor deoarece exclude elemente de venit sau cheltuială care sunt impozabile sau deductibile în alți ani precum şi elemente care nu sunt niciodată impozabile sau deductibile.

Creanţele şi datoriile aferente impozitului pe profit curent sau aferent perioadelor anterioare sunt evaluate la o valoare egală cu suma estimată de recuperat de la, respectiv de plătit către autorităţile fiscale. Managementul analizează periodic poziţiile luate în declaraţiile de impozit pe profit referitoare la situaţiile în care reglementările fiscale sunt interpretabile şi constituie provizioane dacă este cazul.

Impozitul pe profit amânat se recunoaște pentru diferenţele temporare existente la data de raportare între valorile fiscale ale activelor şi datoriilor şi valorile nete contabile ale acestora în scopul raportării financiare.

Datoriile privind impozitul pe profit amânat se recunosc pentru toate diferenţele temporare impozabile, cu excepţia:

Creanțele privind impozitul pe profit amânat se recunosc pentru toate diferenţele temporare deductibile, creditele fiscale neutilizate sau pierderile fiscale neutilizate, în măsura în care este probabil să existe profituri impozabile viitoare pe seama cărora pot fi utilizate diferenţele temporare deductibile, creditele fiscale neutilizate sau pierderile fiscale neutilizate, cu excepţia:

Valoarea contabilă a creanţelor privind impozitul pe profit amânat este revizuită la data de raportare şi diminuată în măsura în care nu mai este probabilă disponibilitatea unor profituri impozabile viitoare suficiente pentru a permite utilizarea integrală sau parţială a acestor active. Creanţele cu impozitul pe profit amânat nerecunoscute sunt analizate la data de raportare şi sunt recunoscute în măsura în care este probabil că vor exista profituri impozabile suficiente pentru a permite utilizarea acestor creanţe.

Creanţele şi datoriile privind impozitul amânat sunt evaluate la ratele de impozitare ce se aşteaptă a se aplica pentru perioada în care activul este realizat sau datoria este decontată, pe baza ratelor de impozitare (şi a legilor fiscale) care au fost reglementate sau reglementate în substanţă până la data de raportare.

Impozitul amânat aferent unor elemente înregistrate în alte elemente ale rezultatului global sau în capitalurile proprii este recunoscut în alte elemente ale rezultatului global sau în capitalurile proprii, şi nu în situaţia veniturilor şi cheltuielilor.

Creanţele şi datoriile privind impozitul amânat la nivel de Societate sunt recunoscute net, dacă există dreptul legal de a compensa, iar impozitele amânate sunt aferente unor aspecte care fac obiectul aceleiaşi autorităţi fiscale.

Societatea a aplicat excepția temporară obligatorie de la recunoașterea și prezentarea informațiilor referitoare la activele şi datoriile privind impozitul amânat care rezultă din impozitul pe profit aferent Pilonului Doi.

Redevenţele petroliere sunt calculate pe baza valorii producţiei de ţiţei şi gaze naturale şi sunt incluse în situaţia veniturilor și cheltuielilor, în cheltuieli cu taxe aferente producţiei şi similare.

Venitul este în general recunoscut atunci când controlul asupra unui produs sau serviciu este transferat către client. Acesta este evaluat pe baza contraprestației la care se așteaptă să aibă dreptul conform contractului cu clientul și exclude sumele colectate în numele terților.

În cazul în care obligaţia de executare nu a fost încă onorată, dar valoarea de la client fie a fost încasată fie a devenit scadentă, OMV Petrom recunoaşte datorii contractuale care sunt raportate în categoria altor datorii în situaţia poziţiei financiare.

În cazul vânzării de bunuri precum țiței, GPL, produse petroliere și alte bunuri similare, livrarea fiecărei unități cantitative reprezintă în mod normal o singură obligație de executare. Venitul este recunoscut atunci când controlul asupra bunurilor a fost transferat către client, respectiv la momentul la care dreptul de proprietate cât și riscul de pierdere au fost transferate către client, și este determinat pe baza condițiilor de livrare agreate în contractul cu clientul. Termenele de încasare a creanţelor rezultate din aceste vânzări sunt în conformitate cu standardele din industrie.

În cadrul activității de vânzare cu amănuntul din R&M, veniturile din vânzarea de produse petroliere sunt recunoscute la un anumit moment în timp, atunci când produsele sunt livrate clienților. În funcție de rolul Societății de principal sau agent în vânzarea de produse din magazine, veniturile și costurile aferente acestor vânzări sunt prezentate la valoare brută sau netă în situația veniturilor și cheltuielilor. Societatea are rolul de principal în cazul în care deține controlul asupra bunurilor înainte de transferul acestora către client. Societatea deține controlul asupra bunurilor atunci când suportă riscul aferent bunurilor înainte de transferul acestora către clienți. Capacitatea Societății de a determina prețul bunurilor reprezintă un alt indicator care ajută în a determina dacă Societatea deține controlul asupra bunurilor înainte de transferul acestora către client. În cazul vânzării de produse complementare, Societatea consideră acest indicator ca fiind unul secundar; în consecință, atunci când Societatea are capacitatea de a determina prețul bunului, dar nu deține riscul acestuia înainte de transferul către client, atunci Societatea are rolul de agent.

Contractele Societății de furnizare de gaze naturale și electricitate includ o singură obligație de executare care este îndeplinită pe parcursul perioadei de livrare convenite. Venitul este recunoscut pe baza consumului de către client și în conformitate cu valoarea pe care Societatea are dreptul de a o factura. Livrările de gaze naturale și electricitate sunt facturate și plătite lunar.

În majoritatea cazurilor, veniturile din vânzarea de gaze naturale și electricitate fac obiectul unor taxe sau tarife generate în urma facilitării transferului de bunuri și servicii. Atunci când Societatea nu deține controlul asupra serviciilor aferente acestor taxe și tarife, înainte de transferul acestora către client și atunci când nu este angajată în furnizarea serviciului sau când nu deține control asupra prețului, Societatea are doar rolul de agent în prestarea acestor servicii.

Întrucât OMV Petrom recunoaște veniturile la nivelul sumei pe care are dreptul să o factureze, pentru facilitarea aplicării în practică, conform IFRS 15.121, nu este necesară prezentarea valorii aferente obligațiilor de executare care urmează să fie onorate.

Veniturile din alte surse includ, în principal, venituri din tranzacţiile privind mărfurile care sunt în sfera IFRS 9 Instrumente financiare, rezultatele realizate și nerealizate din operațiunile de acoperire împotriva riscurilor privind tranzacțiile de vânzare, precum și venituri din închirieri și leasing.

Veniturile din dividende sunt recunoscute atunci când s-a stabilit dreptul acţionarului de a primi plata. Întrucât activitățile operaționale ale filialelor consolidate, ale asocierilor în participație și ale entităților asociate au o natură similară cu activitățile operaționale ale OMV Petrom, fiind, de asemenea, controlate, controlate în comun sau influențate semnificativ de către Societate, dividendele de primit de la aceste entități, precum și ajustările de depreciere sau reversările ajustărilor de depreciere aferente costului investițiilor în entitățile respective sunt prezentate ca parte a rezultatului operațional al Societății.

Veniturile din dobânzi sunt recunoscute folosindu-se rata dobânzii efective, acea rată care actualizează fluxurile de numerar viitoare estimate pe durata de viaţă aşteptată a instrumentului financiar, la valoarea contabilă netă a activului financiar.

Numerarul este considerat a fi numerarul din casierie şi din conturile bancare curente. Echivalentele de numerar reprezintă depozite şi investiţii pe termen scurt cu un grad de lichiditate ridicat, cu scadenţe inițiale mai mici de trei luni.

IFRS definește controlul în comun ca fiind repartizarea agreată contractual a controlului asupra unui aranjament, care există numai atunci când deciziile cu privire la activitățile relevante (activități care afectează semnificativ rezultatele aranjamentului) necesită acordul unanim al părților care dețin controlul.

Clasificarea aranjamentelor în comun ca asocieri în participație sau ca operaţiuni în comun, necesită evaluarea de către Societate a drepturilor și obligațiilor ce rezultă din aranjament. Mai exact, Societatea ia în considerare:

Asocierile în participație reprezintă un tip de aranjamente în comun în care părțile care împart controlul au drepturi asupra activelor nete ale aranjamentului. Operaţiunile în comun sunt aranjamente în comun în care părțile care împart controlul în comun au drepturi asupra activelor și obligații asupra datoriilor ce decurg din aranjament.

La 31 decembrie 2024 şi 2023 Societatea deţinea aranjamente în comun clasificate ca operaţiuni în comun, atât structurate, cât și nestructurate prin intermediul unor entități separate.

În cursul anului 2024, OMV Petrom a finalizat achiziția de participații în mai multe entități în care împarte controlul și drepturile asupra activelor nete și prin urmare sunt clasificate ca asocieri in participație (vezi Nota 8 pentru mai multe detalii). Societatea contabilizează aceste asocieri în participație la cost în situațiile financiare individuale.

Societatea recunoaște, în legătură cu interesul său într-o operațiune în comun, activele sale, inclusiv partea sa din orice active deținute în comun, datoriile sale, inclusiv partea sa din orice datorii suportate în comun, veniturile sale din vânzarea părții sale din producția rezultată din operațiunea în comun, partea sa din veniturile obținute din vânzarea producției de către operațiunea în comun, precum și cheltuielile sale, inclusiv partea sa din orice cheltuieli efectuate în comun. Societatea contabilizează activele, datoriile, veniturile și cheltuielile aferente interesului său într-o operațiune în comun, linie cu linie în situațiile sale financiare.

Aranjamentele în comun semnificative în care OMV Petrom este partener sunt prezentate în nota 33.

Acordurile de explorare şi împărțire a producției sunt contracte pentru licențele de țiței și gaze naturale prin care producția de țiței și gaze naturale este împărțită între una sau mai multe companii petroliere și compania petrolieră națională/din țara gazdă, în proporții stabilite. Cheltuielile de explorare sunt suportate, ca regulă, de companiile petroliere și recuperate de la stat sau de la compania petrolieră națională prin așa numitul „cost al țițeiului” numai în caz de succes.